View My Stats

vineri, 29 aprilie 2011

carapace



/plaza sevilla/




/mandala-bar in zona gran-via/


1.
aveam frica de a nu călca din greşeală pe carapacea lor lucioasă
caci luminează mai bine ca un neon sufrageria şi se plimbă tibetan pe covorul ros în colţuri
celălalt prăjeşte peşti şi cartofi în bucătărie are un ritm de prodigi minimal wave combinat în ureche
nu vorbeste prea mult doar ne zambeste prin usa intredeschisa
îmi place să beau cu el şi să-l ascult după ce tu adormi devine prietenul meu
ne dam seama fara sa vorbim
ca pătrunderea succesivă te linişteşte
iar somnul îţi este calm inchis într-o carapace a testoaselor

el a inceput sa reziste în viaţa lui separat
de cand a rupt-o cu mintea în două zâmbeşte mai mult

altfel o parte de inimă şi trei plămâni
ne-ar vorbi mai bine limba
în locul nostru
suntem modelul de neurmat

noi am tăiat coaja cartofilor
si am curăţat de solzi crapul
tu ai intins cearceaful pe covor
făcea parte dintr-o înţelegere
să omori în timpul intrării o parte din el
în timpul ieşirii o parte din mine


apoi ne-ai fi îngropat
în carapace
şi ne-ai fi dat drumul pe ape.



2.
broaştele ţestoase vor crede că este un dans pentru ele
când tu ai privirea intensă şi te mişti între apele lor decolorezi perdeaua de la etajul 8 în timp ce-mi spui ce nu înţeleg acum
dar mai târziu va fi altfel ştiu că va fi altfel
vom schimba intensitatea de ai privi şi le vom oferi ce nu aşteaptă

deocamdată te poţi aşeza
între noi
şi într-un fel chiar este cum ne-am şoptit în multe nopţi
începutul o tăcere-fotoliu cu statul în genunchi până picioarele pleacă singure spre ce trebuie
apa caldă nu mai urcă pe conductă şi tu rămâi aromată altfel decât celelalte
vizuina aparuta in apartament ne înghite miscarile în multe feluri

fiecare zi este o căutare a centrului
şi o răsplată pentru eforturi

mi-ai spus să mă opresc din băutul absintului şi să aşez paharul lângă televizor eu aşteptam să se spargă singur odată învârtit pe masă
se aude cum
cade ritmic mâncarea în gurile lor şi tu le tot tai bucăţi din ce în ce mai mici

mâinile nu mai sunt mâini dar se ating
nu ne mai găsim locul
când nu vom mai crede in nimic vom pluti.







vom pluti.

duminică, 10 aprilie 2011

george puteai sa mai stai

george,

ma gandeam ca puteai sa mai stai printre noi pana la 45. sau hai 50. sau poate 60 de ani. am fi fost cu totii mai castigati. iar tu te-ai fi privit altfel poate. ti-ai fi dat alte sanse. ai fi avut timp de alte alegeri. ai fi ales altfel. cu un minut dupa... poate ai fi ales cu totul altceva. si apoi urmeaza un sir de poate si probabilitati care planeaza in fiecare minut si asupra vietilor noastre de acum.

in acest act este luciditate? maximul luciditatii sau minimul ei? poate vom afla...

odata cu trecerea anilor sper sa te recuperam intr-un fel sau altul. sper sa reusim asta pentru ca meriti.

acum esti bine?
acolo este bine?
acolo este altfel.
acolo trebuie sa fie altfel. cred ca nu esti singur. cred ca te-ai inseninat...

cred ca avem si noi un picior acolo, chiar daca nu credem mereu asta. sau uitam. sau suntem prea grabiti cu altele. mereu altele.






UN CÂINE

un câine care se mănâncă singur nu trebuie
să fie mai mult de-atât dacă îi este foame
în cazul oamenilor care se mănâncă singuri
foamea este de cunoaştere sau de înţeles
nervii sunt devoraţi cât ai clipi
doctorii îi reînnoadă cu liţă
şi iar sunt sfâşiaţi cu dinţii
oamenii aceştia înghit
bucăţi tot mai mari din ei
hălcile pline de sârmă
le distrug stomacul
şi nu mai au în ce
să simtă iubirea

nimic nu mai înţeapă
nimic nu mai taie
nimic nu mai găureşte
nimic nu mai zdrobeşte

doar acul, foarfeca, burghiul
şi dintele.

lupta se dă pe locul din
inima teoretică a adversarului
acţiunea este invazie
goală ce curge
prin momentele din care
au fugit
toţi oamenii cu amintirile lor
inclusiv pământul călcat
de ei în picioare
păsările au zburat şi ele
până la autodispariţie

tu treci pe lângă tine
eu trec pe lângă mine
oamenii ce se mănâncă singuri
stau în casă şi pe stradă
nu vezi picior de câine.


NIŞTE CORTINE
george vasilievici
Ne plesnesc cortinele
Se limpezeşte vederea,
E haos pe scenă,
La 12 fix se coboară în sală
Cu sticlele de şampanie în mâini
Şi acolo se ciocneşte un
pahar cu publicul
în loc de asta se instalează surpriza
ne dăm din senin capete în gură şi
râdem de mama focului cu buzele pline de
sânge, cu limbile muşcate.




CĂRŢI:
Gabi78 – poezie - (editura Vinea, 2001)
Featuring - poezie - (editura Vinea, 2004)
Cerneală - poezie - (editura Pontica, 2004)
O cameră cu două camere- poezie– (editura Tomis, 2006)
W.C-rul (editura Vinea, 2007)
YoYo – roman publicat pe internet prima data. ( ulterior la editura "tomis")

Prezent în antologiile:
EroTICA (vol. 1 – editura American research press, 2001)
EroTICA (vol. 2 – editura Observator, 2003)
Generaţia 2000 (editura Pontica, 2004)
Poezie.ro (editura Muzeul Literaturii Române, 2005)
Colocviile tinerilor scriitori (editura Brumar, 2006)
Proza.ro (ed Paralela 45)
Pagini literare.ro (Forumul European al Revistelor Literare)

miercuri, 6 aprilie 2011

sunt mai mulți oameni în mine - nicodim vernescu

sunt mai mulți oameni în mine
mulți sunt greșiți

și când m-am uitat în urmă
am văzut un grătar ca de rigolă
și venea apa amestecată cu frunze și ziare
și oamenii răi se roteau,
se scurgeau așa pe canal

tu poate crezi că pot să-i ucid des
nu
nu e adevărat
ei sunt tot timpul în mine
dar din când în când
privind așa în trecut peste umăr

mă ajută grătarul rigolei
și noroiul, și frunzele moarte, și paginile de ziare, și merele pădurețe putrede, și florile de tei veștejite
să-i amețesc, să le pun piedică, să le dau câte un croșeu
și să-i fac să cadă, să se înece

vezi tu asta reușesc rar
mai mult când n-am bani
mai mult când îmi fac sandvișuri cu pâine și muștar

și îl vezi tu pe ăsta cu cagulă neagră
îl cunoști
te poți uita în oglindă
și dacă ridici ușor cagula
o să-ți surprinzi fața