nextval and currval - raul t. modig

tu zici prea bine ca te vei duce
tu zici ca poti scrie ca mine ca ei
imi cumparasem un radio s-o ascult pe adela greceanu
insa tot cu lorizda petreceam
era o greva spontana la spitalul ei
in primul rand usor imbracata desi era un ger de copca
lorizda inrosea pixelii televizorului
nici n-o puteam privi
mi se involbura mintea imi vajaia sangele
il auzeam in urechi
parca era nascar

incercam sa fiu atent la adela
la literatura contemporana
nextval
tineam tv-ul pe mute
daca mai si vorbea plecam cu primul tren
of, currval, currval

si dintr-odata l-am auzit pe hondrari
ca iubirea nu stiu ce face
ca apropierea e...
a, da, cuvintele trebuie sa aiba acelasi sens pentru indragostiti

daca-i ziceam lorizdei
ca eu sunt nextval si ea currval

oricum o iubeam nespus

de fapt - lucian damiev

/juan miro/


“dulce schizofrenie la trecutu-ţi mare, mare viitor(…) un lucru este sigur: copilul-manifest se ascundea permanent printre fustele mamei dând impresia unei melancolic incurabil. ”



mi-aş extrage bulbul

cefalo-rahidian

eu care dizertam ore în şir

despre lobotomie şi schizofrenie

era un nou current în artă

un fel de picasso

………………...,,, ......

ştiam din cărţi

maxime şi cugetări

ce se filtrau prin hemoglobină

un fel de ordonare

“a viselor pe care le predispun

la o vădită derutare” .

la masa cu noi - robert cozmeanu (ne-privirile dintre noi)

ne-privirile dintre noi

Sunt orbul care-ti scrie odiseea

cu ochii din spatele creierului ferecat cu lacăte

Sunt nebunul întâlnit pe stradă

care îţi arată calea

La ce bun să văd cum ajung să am dreptate dacă tu vei fi ales deja prost în urma mea?

nu-ţi voi spune niciodată: vezi? …dacă nu m-ai ascultat?!

pentru că nu-ţi voi mai vorbi niciodată

îmi va părea rău pentru tine … femeie

pentru că erai frumoasă.



Sunt orbul de la colţ de stradă deghizat în cerşător

căruia nu i-ai oferit niciodată o privire caldă

am avut nevoie de ea în multe momente ale vieţii , nu contest

dar am învăţat adesea să mă privesc şi în oglindă

încît mi-a fost de-ajuns să nu fiu egoist

pentru a fi aproape fericit cu mine.



am avut mereu încredere

cînd toţi din jur mi-au stîrpit-o fără s-o-nţeleagă

te-am lăsat să pleci

cât încă mai aveai ocazia

cât încă nu era prea tîrziu pentru tine



ar trebui să-mi mulţumeşti

iar din asta să înveţi o lecţie importantă!



am ştiut întotdeauna că ai nevoie să te dedici total

aşa că mi-am jucat bine rolul în care am crezut nestrămutat de gurile rele din tîrg

ce-mi spuneau nu o dată că nu e bine să mă bag în afaceri sentimentale cu tine



nu ai ştiut niciodată cum ar putea fi să mă priveşti cu adevărat

să mă iei cu tine pe sub piele

să mă simţi

să mă respiri.



nu e un reproş, e un semn de mulţumire!

pentru că nu erai tu…

-şi uneori nimeni nu poate să fie -

am fugit atât de mult încât



am ajuns să mă descoper



în întuneric…

adică în locul în care

dumnezeu se

ascunde

de

n

o

i